Şi puţină bibliografie

Hârţogăraia m-a ţinut puţin deoparte şi chiar mai mult neinspirată. Nu că ar fi vreo mare încercare scriitoricească să tastez câteva rânduri pe blog, însă e o încercare a spiritului. Şi dau greş.

Am reuşit acum să mă adun. Asta datorită unei noi sesiuni de cumpărături. Temperaturile sub 30º sunt cu adevărat motivante pentru cumpărături tomnatice, adică în limbajul meu, cărţi. Iar relativ noua locaţie a Librăriei Cartea de nisip uşurează mult alegerile. Răcoare, rafturi plăcut dezorganizate şi reduceri! Bun, astea nu ţin de locaţie, ştiu. Dar le-am găsit uşor şi e un prilej bun să caut ce mai doream cu speranţa că va avea lipită eticheta cu "preţ nou".

Ce-am luat? "Noul val" al cinematografiei româneşti al lui Mihai Fulger. Spre ruşinea mea, deşi l-am am colaborat cu el la foaia de festival a Timishortului, habar nu aveam de cartea lui publicată în 2006. Mai ales dacă ne gândim la mima serioasă ce-o adopt când vorbesc de o posibilă înrolare la UNATC, la Regie de film şi televiziune, nu? Bun, mi-am pus cenuşa în cap, o şi înghit, gata, mă apuc să mă documentez mai serios! Nu am rezistat şi-am dat gata un capitol aşteptând la notar. Capitolele sunt douăsprezece la număr şi fiecare din ele îi este acordat unui regizor român cu activitate de după 1989. Nae Caramfil, patru lungmetraje, colaborări cu francezii şi italienii, regrete : ".. în România.. Valoarea nu reprezintă o monedă de schimb, pentru că jocul este controlat de către persoane care nu cred decât în propria lor valoare." Am să amân restul cărţii, din lipsă de ceva necitit, pentru următorul drum ceferist.

Am mai cumpărat ceva. O lectură, o povestire de călătorie. Bucureşti. Amintiri şi plimbări. Încă mai sper ca harta s-o cumpăr direct de-acolo, dar mă mănâncă rău palma. Sincer, nu ştiu de care dintre cărţi sunt mai entuziasmată. Pănă data viitoare, poftiţi..

"Urmărirea imaginilor mereu reluate ale unui Bucureşti impregnat de maleficii şi farmec, expus şi ascuns, înduioşător şi dezgustător, ne-ar putea face şă ne întrebăm de ce şochează acest oraş al Balcanilor ce se vrea european. E poate vorba de decalajul dintre pretenţia de apartenenţă la Europa şi o experienţă doar parţial trăită a acesteia, ceea ce intrigă şi creează o anume stânjeneală. Este de fapt un amestec de stânjeneală şi fascinaţie; Bucureştiul sfidează."

(Catherine Durandin, 2006)