Numărătoarea inversă

Nu ştiu exact când a început. Probabil am ratat startul. Cert este că plec într-o săptămână şi-un şniţel la Bucureşti. Nu e definitiv. Nu încă. Plec ca să-mi pregătesc calea, să întind covorul roşu şi altele. Mai exact, merg să mă înscriu la master, motivul principalo-secundar pentru care mă şi mut acolo. Unde? Universitatea Bucureşti, unde altundeva? Care master? M-ar interesa cel de Jurnalism tematic, dar atât pot să spun. Am să aplic orbeşte şi la celelalte specializări în acontul aceloraşi 150 ron, însă preferinţa am rostit-o deja.
Nu e neapărat o alegere firească, ci e opţiunea cea mai bună în situaţia de faţă. Dat fiind că nu am şansa de a continua pe Jurnalism sportiv, aşa cum vor face colegii şi prietenii mei din Timişoara. Oricum, am realizat că dincolo de dorinţa abudentă şi apetitul pentru sport, nu sunt prea pregătită pentru a analiza aşa cum se cuvine aceste desfăşurări de forţă, aptitudini şi muşchi. Un alt oricum, uşa nu o închid ci am să văd încotro mă îndrept naturalmente.
Numărătoarea inversă, da. La împachetat. Am prea multe lucruri de luat la mine, prea puţin spaţiu în care să le înghesui dincolo, prea puţine mâini pentru cărat. Aşa că profit de cele două drumuri din luna septembrie cu R 696 şi R 695 şi mă mut în două tranşe.
Am mai întrebat ici-colo ce trebuie să-ţi iei la tine când te muţi într-un loc nou. Nicu mi-a spus clar: "câte una din fiecare". Furculiţă. Cană. Aici sigur voi lua două, trei. Prosoape? Multiplu.
Am şi un număr obligatoriu de pluşuri de luat. Toaleta mea! E plină. Am un dulap cu patru rafturi. Cum să fac să sortez? E aproape imposibil. Plus atâtea cabluri şi gadget-uri obligatorii pentru o viaţă normală, corect? I could really need a fellow friend right now şi pinguinu tocmai s-a înrolat în clasa muncitoare, iar blondie e în vizită în ţara cartofilor, Belinţ.

Pe bune acum, cum duc cutia asta plină de accesorii acolo? Sugestiile sunt bine primite. Şi nu, nu las nimic acas.