E luni, e grav

Nu ştiu cum să fac, dar trebuie să-mi găsesc undeva tragere de inimă. Aş sta toată ziua cu cafeaua în faţă, lălăind orele, alegând filme, frecventând pagina de facebook sau completând music challenger-uri.

Şi adevărul e că my bucket list pentru săptămâna asta, da, pentru săptămână, nu mor la final, cel puţin nu sunt conştientă de asta, este destul de lungă. Dar sinceră să fiu, nici măcar de scris nu am scris-o, aşa cum obişnuiam.

Trebuie să răsfoiesc puţin Manualul de jurnalism coordonat de Mihai Coman pentru că mi-e dat drept bibliografie pentru interviu. Ciudat termen. Ştiu că i-am ros paginile în ăşti 3 ani de facultate şi la fabricarea licenţei, dar nu e de-ajuns. Habar nu am ce pot stăpâni eu mai bine din cele două volume decât însuşi culegătorul lor care-mi va fii partener (inegal) în discuţii la interviu. Oricum, e un pericol iminent care mă pândeşte şi presimt că nu voi deschide cu adevărat cărţiile până mă urc în tren, iar spre capitală.

Unde mai stau cu mutatul? Păi dacă ajunge că mi-am lăsat acolo două prosoape şi câteva bluze mai groase, atunci sunt ok. Însă nu e ok, nici gând. Sunt mai mult decât leneşă dar îmi face plăcere să termin totul pe ultima sută de metri, aşa că mâine am să-mi organizez tura a doua de cărături. Am de ales din cele.. una, două, trei.. zece, doişpe.. cincisprezece?! rame foto din camera mea şi ştiu că triajul va fii greoi. Le-am adunat nu cu greu, ci cu drag. Ca să nu mai vorbesc de fotografiile care au fost alese cu şi mai multă dificultate. Dar pe bune, nu-mi pot lăsa prea multe acasă şi nici nu pot căra prea multe. Serios acum, am nevoie să-mi fac viitorul loc de somn cât mai confortabil şi home like. Mă roade puţin frica de străin. Mă gândeam chiar să-mi fac o cutie cu găuri şi să ascund un hamster pentru acolo.

Şi mai am doar o zi până ar trebui să-mi iau tălpăşiţa într-acolo! Şi mă enervează organizarea celor de la FJSC care nu vor să posteze mai repede ceva liste cu ordinea în care intrăm la execuţie. E aşa de greu să-ţi cloceşti ouăle din Bucureşti pe cuibarul din Timişoara.


Om vedea! Până atunci, ia uitaţi rezultatul ultimelor şedinţe foto cu mustăcioşii mei.

Dus şi întors

E clar, am fost şi-am revenit. Din lipsă de timp internaut şi din bogăţia de parcuri, n-am irosit cele 7 zile de Bucureşti. Şi bine am făcut căci am profitat din plin de cele mai libere 7 zile din viaţa mea, cu mici plusuri şi minusuri.

Am ajuns în Gara de Nord, ca de obicei, cu întârziere. Însă şi my ride a întârziat şi-am apucat să arunc un ochi, să îmi imaginez rute, să prind aripi singură. Şi-apoi a început o săptămână nebună. Am vizitat, am mâncat nesănătos, am depus dosare, am zâmbit la poze, am dăruit flori, am dansat. M-am simţit puţin de-a locului când am ştiut să îi dau cuiva direcţia bună către destinaţia ce o căuta, am păşit pe marginea lacului, am făcut fotografii pentru părinţii mei pe care îi bombardam zilnic cu mailuri super informative. Poate mai mult decât o făceam şi acasă.

Acum sunt iar în Timişoara, pentru o altă săptămână. Vreau să le-o dedic celor dragi, aşa obosită cum oi fi. Şi mă duc iarăşi să-i dau gata cu grozăviile ce le voi spune la interviul pentru admitere la master.

To be continued.